Ce este GPL-ul
GPL (în engleză LPG) este un amestec de propan și butan, care se obține la extracția și rafinarea petrolului. Potrivit ADAC:
- la presiunea atmosferică e gaz, iar la maximum 10 bar (în funcție de temperatură) devine lichid – așa se păstrează în rezervor;
- este mai greu decât aerul (de 1,55 ori) și se adună jos, la sol;
- nu are miros propriu, de aceea i se adaugă un odorant, ca scurgerile să fie simțite;
- calitatea lui ca și combustibil e definită de standardul european EN 589.
Nu confundați GPL-ul cu metanul comprimat (GNC/CNG) – sunt sisteme diferite.
Cum e construită o instalație
O mașină pe GPL e, de regulă, bivalentă: poate merge și pe benzină, și pe gaz. Instalația are:
- rezervorul din oțel – cilindric sau toroidal, în locul roții de rezervă – cu multivalva (supape de umplere, de siguranță și de închidere);
- conductele de înaltă presiune până în compartimentul motorului;
- reductorul-vaporizator, care transformă lichidul în gaz și coboară presiunea (la sistemele cu injecție lichidă acesta lipsește);
- injectoarele de gaz și un calculator propriu, care „traduce” comenzile calculatorului de benzină;
- filtrele și comutatorul de pe bord.
Rezervorul se umple cel mult 80% – supapa de oprire închide alimentarea automat. Un rezervor de 70 de litri primește, deci, doar 56 de litri de gaz. Unde a dispărut roata de rezervă, ADAC recomandă să aveți în portbagaj un kit de reparație cu compresor.
Siguranța
ADAC descrie rezervorul de GPL ca pe o construcție robustă: perete de oțel de aproximativ 3,5 mm, presiune de lucru de maximum 10 bar, încercat la 40 bar. Supapele de siguranță eliberează gazul controlat la o avarie sau la încălzire puternică, ca să nu existe pericol de explozie. Într-un test ADAC din 2008 cu un Opel Astra Caravan transformat, rezervorul din locașul roții de rezervă a rămas intact la impactul din spate, iar supapele electromagnetice au închis conductele; nici la testul de incendiu nu a existat pericol de explozie.
Condiția: instalația să fie montată corect și verificată la intervalele prevăzute.
Supapele motorului: punctul sensibil
Nu orice motor suportă bine gazul. ADAC explică de ce: GPL-ul nu conține aditivii care „ung” supapele pe scaunele lor, iar sarcina termică e mai mare. Între supapă și scaun apare frecare uscată, supapa se „înfundă” în scaun, compresia scade și supapa se poate arde.
Ce se face:
- unele motoare se transformă cu supape și scaune de supape mai rezistente – cu costuri suplimentare;
- se oferă sisteme de aditivare (de exemplu Flashlube), dar ADAC notează că eficiența lor nu a fost dovedită independent;
- unii producători de automobile resping în general transformarea din cauza problemelor cu supapele. ADAC recomandă să cereți atelierului o confirmare scrisă că motorul e potrivit pentru GPL.
Mașinile pe GPL din fabrică – în Europa le oferă azi mai ales grupul Renault, de exemplu Dacia ECO-G – au piesele motorului adaptate. În testul ADAC, Škoda Octavia pe GPL din fabrică a mers fără niciun aditiv.
Calitatea montajului contează cel mai mult
Într-un sondaj ADAC din 2012 printre proprietarii de mașini transformate:
- 49,1% au avut deja reparații la instalația de gaz;
- cele mai multe (57,7%) au fost reglaje și actualizări de software;
- urmau reparațiile la rezervor (25,7%) și la sistemul de injecție (23,9%).
Concluzia ADAC: calitatea unei transformări depinde în primul rând de calificarea și experiența atelierului. Sistemele complete de echipare ulterioară trebuie să aibă omologare după Regulamentul ONU nr. 115; componentele separate se omologhează după Regulamentul nr. 67 – iar o instalație întreagă nu poate fi „omologată R67”, chiar dacă așa se face uneori reclamă.
Întreținerea
- Revizia instalației de gaz o prescrie producătorul sistemului; după ADAC, se face de obicei la fiecare 20 000–25 000 km. Ea include, de regulă, filtrele de gaz, verificarea etanșeității și reglajul cu programul de diagnosticare al sistemului.
- Revizia motorului poate deveni mai scumpă după transformare: ADAC menționează bujii speciale, verificarea jocului supapelor și, unde e cazul, completarea aditivului.
- Sistemul de răcire contează și pentru gaz: la instalațiile cu vaporizator, reductorul e încălzit de lichidul de răcire al motorului, de aceea instalația trece pe gaz abia după ce motorul s-a încălzit.
Semne că instalația are nevoie de atenție
- miros de gaz – în habitaclu, în portbagaj sau lângă mașină: nu folosiți mașina, verificați etanșeitatea;
- mașina trece pe benzină singură sau trece greu pe gaz;
- rateuri, smucituri sau lipsă de putere doar pe gaz;
- consum de gaz crescut brusc;
- martorul motorului aprins după mersul pe gaz – erori de amestec (prea sărac / prea bogat).
Pe scurt
- GPL-ul e un amestec de propan și butan, păstrat lichid la cel mult 10 bar; rezervorul se umple maximum 80%.
- Un rezervor montat corect e sigur, cu supape care previn explozia.
- Punctul sensibil al motorului sunt supapele – nu orice motor e potrivit pentru gaz.
- Calitatea montajului decide cât de des veți repara instalația.
- Instalația are revizie proprie, de obicei la 20 000–25 000 km, iar motorul poate cere bujii speciale și verificarea jocului supapelor.
Diagnosticarea motorului și verificarea aprinderii pe o mașină cu GPL se fac la GRI Auto – sunați-ne pentru programare.
